fraudâ  frau|dâ  [CO]

  1. v.tr. imbroiâ cdn., fâi crodi alc che nol è par puartâi vie bêçs o bens
    Sin. imbroiâ , ingjanâ
    1. rivâ a contravignî a une norme, a une decision, a alc di just cul imbroiil talian, parcè che al sa fraudâ dutis lis leçs, parcè che al sa rangjâsi in ducj i berdeis [...] al crôt di jessi il plui svelt di ducj i popui (Josef Marchet, Autonomie e moralitât)