frambue  /frà-/  fram|bue  [CO, TS]

  1. s.f. bot.com., gastr. soredut cun valôr coletîf, pomule che di forme si somee cu la more, colôr rose che al tire sul ros e sul viole, de plante Rubus idaeussi preparave in Cjargne la conserve di frambue (Achil Telin, La Patrie Ladine, I, 2); cerniculis e frambue no 'nd è plui. / Moris? Ancje lis moris son finidis (Enrico Fruch, In Studene)
    Var. muiee , frambuè , sdroghe
    1. plante che e fâs chês pomulis, lat. sient. Rubus idaeusa cjapâ su morucules / e a sbridinâsi jù / pai sterps di frambue / e a ridi ducj sudâts! (Gina Marpillero, Se al plûf, o pûr neulât)
      Sin. frambolâr
  2. s.m., adi. [CO, TS] enol. sorte di vît di divignince americane, lat.sient. Vitis labrusca
    Sin. american , freule1 , frambul , frambulin
    1. s.m. sorte di ue e di vin, dolç e profumât di freule, che a vegnin di chê vît
  3. s.m.inv., adi.inv. colôr rose che al tire sul ros o sul viole
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl