filon2 
          /-òn/ 
      fi|lon 
      [CO, TS]
      
        
        - 
s.m.
gjeogr.
linie plui alte di un rilêf: 
"A nu vôl uno buino oro par rivâ al Marinelli, e uno ato par rivâ sul filon. Anìn, aloro". Lu filon al ero lu cunfìn: di ca la Italio, di là la Austrio (Elina Faleschini, Naio); 
o voi a çampe dilunc il troi che, restant sul filon, prin in cleve e po dopo in plan, mi puarte al destin (Romano Binutti, La gleseute di Sant Zorç e de Madone di Aiût in Atimis)
Cfr. creste
 
        
        - 
s.m.
miner., gjeol.
dipuesit lunc e plui o mancul sutîl di un ciert minerâl: 
al jere ancjemò il filon di arint vîf sedi a Cisgne sedi a Stupize, ancje in forme di mercuri natîf (Claudio Mattaloni, Sucedût intal 1517)
Cfr. cors1
 
        
        - 
s.m.
(fig.)
secuence ideâl che e à une cierte continuitât e coerence: 
ricuardâi a Rome che la Italie nus à concedût la universitât par che o podevin cressi sui filons origjinaris de nestre culture, lenghe, tradizions e storie (Riedo Pup, In Friûl cul passepuart)
Sin. fîl