figurin  /-ìn/  fi|gu|rin  [CO]

  1. s.m. dissen di une persone che al covente par studiâ o rapresentâ modei di vistîts:  "Sâstu? A Gjenie sartore i son rivâts i figurins gnûfs! Sâstu che a usin lis cotulis cu lis pletutis e lis cjamesutis cu la vite basse basse?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    1. stîl plui di mode intun ciert moment:  si ten nel vestiari al figurin (Pieri Çorut, La mode)
    2. vistît di mode:  e van vie pe strade impicotidis, vistudis cul ultin figurin (Bepo Marion, Il canocjâl de contesse)
  2. s.m. persone une vore elegante:  no un pêl in stuart… / dut a puntin… / ce figurin!… (Pieri Çorut, Puar Gabriel)
    Sin. galandin , moscardin
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl