figurin  /-ìn/  fi|gu|rin  [CO]

  1. s.m. dissen di une persone che al covente par studiâ o rapresentâ modei di vistîts"Sâstu? A Gjenie sartore i son rivâts i figurins gnûfs! Sâstu che a usin lis cotulis cu lis pletutis e lis cjamesutis cu la vite basse basse?" (Roberto Ongaro, Cretevierte)
    1. stîl plui di mode intun ciert momentsi ten nel vestiari al figurin (Pieri Çorut, La mode)
    2. vistît di modee van vie pe strade impicotidis, vistudis cul ultin figurin (Bepo Marion, Il canocjâl de contesse)
  2. s.m. persone une vore eleganteno un pêl in stuart… / dut a puntin… / ce figurin!… (Pieri Çorut, Puar Gabriel)
    Sin. galandin , moscardin