fanfaron  /-òn/  fan|fa|ron  [BF]

  1. adi., s.m. che, cui che si svante tant e cence resoncualchi volta il prepotent / al va tant sù al va tant sù, / e sarà l’om di talent / che resta jù e resta jù. / Cualchi volta il fanfaron / va simpri sù e simpri sù (Marzi di Strassolt (1736-1797), Cjançoneta); [...] cemût che al declarave a fanfaron vie un politic di chenti cualchi an indaûr (Marc Stolf, Plui lenghis, plui Europe. Plui democrazie)
    Sin. sglonfon , sglonfebufulis , svanton , spandon , smafar , bulo