fâle finide    [CO]

  1. loc.v. molâ o çoncjâ ad in plen une dinamiche, une situazion e v.i.par cirî di fâle finide cun dutis chestis mormorazions Cavedalis al preparà un scrit difensîf che al mandà l'11 Novembar dal '49 ai siei amîs Tomâs Vidoni a Udin e Giovanni Sanfermo a Vignesie par che lu publicassin tai gjornâi di chês dôs citâts (Giovanni Pillinini, Zuan Batiste Cavedalis - Une vite esemplâr); jê e saveve biel che cun Sule e sarès lade pes lungjis e sence vêle vinte, miôr viarzi il tacuin e fâle finide (Jolanda Mazzon, Fûr di timp)
    Sin. fâ fieste finide , finîle
  2. loc.v. copâsial veve pensât di fâle finide, cence scjas e cence rumôr. Al sarès muart come che al jere vivût, cence disturbâ nissun (Franca Mainardis, Aiar di cjase)
Components: