fâ ziruc    [CO]

  1. loc.v. lâ indaûr, tornâ indaûral veve tirât dret denant di chê malegracie, trabascjant une blesteme. La stesse che al veve dite a vôs alte cuant che, pôc plui indenant, prin di fâ ziruc, sul ôr de strade, al veve viodût un çuf di cjavei blancs (Raffaele Serafini, Soreli jevât a mont)
    Sin. zirucâ , cessâ , lâ a cessecûl
    1. rinunziâ a alc, gjavâsi di un impegn, tornâ su lis decisions"[…] us àn fat fâ ziruc [a voaltris dal sindicât], nô talians o sin usâts a zirucâ come i mus e dibot se no molavis us fasevin tirâ jù no lis braghessis ma ancje lis mudantis" (Pieri Somede dai Marcs, Un pugn di moscjis)
Components: Proverbis:
  • la muele e va un pôc par cussì e po a fâs ziruc