fâ un afâr
[CO]
-
loc.v.
rivâ a un acuardi economic, comprâ, vendi, mediâ e v.i.:
no ai podût fâ un afâr par nuie. Sul plui biel chei altris sensarats mal puartavin vie (Pieri Somede dai Marcs, Ursule)
-
loc.v.
vê un vantaç, une convenience, plui di ce che no je la spese o il sfuarç:
Costantin al paià su la brucje. Daspò al scomençà di gnûf a cjalâ i cuadris, che aromai a jerin siei, e simpri di plui al jere persuadût di vê fat un afâr (Carlo Sgorlon, Ombris tal infinît)
Components:
-
afâr
s.m.
-
fâ
v.tr., s.m., v.intr.