fâ in mût    [AF]

  1. loc.v. cun dopo une subordenade intordusude di "di" o di "che", fâ une cierte azion par otignî un ciert efiet o otignint un ciert efietbisugnave fâ in mût che jê no si inacuarzès di nuie (Pieri Somede dai Marcs, Vilie di Nadâl (teatri)); nol podeve fâ di mancul […] di pensâ, par intant, a fâ in mût di sprolungjâ, cun cualchi scuse, il timp che al jere stabilît par chês vacancis (Franca Mainardis, Il sium di Lissandri)
    Sin. , fâ in maniere
Components: