Dizionari de Lenghe Furlane

fâ furôrs    [CO]

1. loc.v. (coloc.) fâ alc cun manifestazions, risultâts, sucès straordenaris:  lis comitivis in mascare e i cjars cu lis frascjis no si contavin, la bande e faseve furôrs in place e sul marcjât (Alan Brusini, Come tai romançs); ma intant a Jerusalem i judeus a fasevin furôrs cu la lôr dutrine e nissun nol rivave a tignîur a cjâf (Antoni Beline, Sant Jacum, là che al finìs il mont)

Components:

• fâ v.tr., s.m., v.intr.
• furôr s.m.