fâ dabon    [CO]

  1. loc.v. viôt fâ pardabon al si pensà alora di vualê fâ cualchi afâr; cjolè al incjant la fitança di una val cul dirit de la pescja par plui agn; cun so fradi al si metè a fâ dabon; e prima di jessi viei ne un ne l'altri, a si cjatarin a vê un capitâl ne lis mans, da fâ invidia a un paron di cuatri o cinc coloniis (Federigo Comelli, Il me paîs)
Components: