esitance /-à-/ e|si|tan|ce [CO]
-
s.f.
cundizion, sensazion o azion di cui che nol è sigûr, che al spiete prime di decidi o di fâ:
cualchidun, par dî il vêr, si sintive un fregul pandolo, e al palesave cualchi esitance denant de spedizion (Sandri Secco dai Juris, A cjariesis sù pe Riviere)
Sin. esitazion , dubi , inciertece , insigurece , malsigurece
Var. esitanzie