esitance  /-à-/  e|si|tan|ce  [CO]

  1. s.f. cundizion, sensazion o azion di cui che nol è sigûr, che al spiete prime di decidi o di fâcualchidun, par dî il vêr, si sintive un fregul pandolo, e al palesave cualchi esitance denant de spedizion (Sandri Secco dai Juris, A cjariesis sù pe Riviere)
    Sin. esitazion , dubi , inciertece , insigurece , malsigurece
    Var. esitanzie
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl