Dizionari de Lenghe Furlane

dutun cun    [AF]

1. loc.prep. par introdusi un element in relazion di compagnie, corelazion, contemporaneitât, sintonie, sume e v.i.:  tal fum penç de cusine, tal odôr di bacalà e di tripe dutun cun chel garp e musar de seadure, si movevin une ventine di aventôrs (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl); Firmato e Santin a jerin jentrâts [in glesie] dutun cul trop de mularie (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)
   Sin. parie cun , insiemi cun , cun , intune cun , intun cun
   
   1. formant une unitât sole armoniche cun:  i umign de tiare a jerin dutun cu la tiare e i vons… e chê lôr fedeltât e chel afiet e tiare e tai vons - int - paîs - timp - a jerin la reson de bielece dal cjamp, dal cuel, dal cîl (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve)

Components:

• dutun av., s.m., pron.indef.