drago  dra|go  [CO, TS]

  1. s.m. mitol. viôt drâc
  2. s.f. zûcs, sport sorte di piçule vele montade tun telâr lizêr e leade cuntun spali, che si tire o si ten cuintri aiar par fâle svolâi «dragos», grancj e larcs ancja doi metros jarin fats di cjarta fina e colorada e vignivin tirâts sù dal vint che vigniva dal Calvari (Luciano Spangher, Il borc dal cjascjel)
    Sin. bandiere , acuilon3 , comete
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl