distradâ  dis|tra|dâ  [CO]

  1. v.tr. fâ lâ di une altre bande, par une altre strade o par un altri percors
    Sin. disviâ
  2. v.tr. fâ procedi un acjadiment, une dinamiche, une logjiche e v.i. in maniere diferente di chê previodude o inviade, di chê normâl o di chê justein realtât al è un fals indizi metût alì par distradâ il spetatôr (Fabian Ros, Loreak, flôrs e cinise); calcolâ la idee [de regjonalizazion de scuele] tant che divisive de unitât nazionâl, e che e distrade dal percors formatîf dai "zovins cerviei" (Dree Valcic, Un futûr diviers pe nestre scuele autonome)
    Sin. disviâ , straviâ