dislassâsi
dis|la|ssâ|si
[BF]
-
v.pron.tr.
distacâsi, no jessi plui tacât o fâ in mût di no jessi plui tacât:
[il mus] se par câs, co al viaze pa la strade, / si incontre cuntun altri so compagn, / lu salude fasint une cuarnade / e al cîr di dislassâsi dal argagn (Pieri Somede dai Marcs, Il mus)
Sin. distacâsi
, slassâsi
, gjavâsi
-
di pome o polpe di pome, distacâsi ben de sepe:
piarsui che si tegnin e piarsui che si dislassin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)