dislassâsi  dis|la|ssâ|si  [BF]

  1. v.pron.tr. distacâsi, no jessi plui tacât o fâ in mût di no jessi plui tacât[il mus] se par câs, co al viaze pa la strade, / si incontre cuntun altri so compagn, / lu salude fasint une cuarnade / e al cîr di dislassâsi dal argagn (Pieri Somede dai Marcs, Il mus)
    Sin. distacâsi , slassâsi , gjavâsi
    1. di pome o polpe di pome, distacâsi ben de sepepiarsui che si tegnin e piarsui che si dislassin (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl