discretece /-tè-/ dis|cre|te|ce [BF]
-
s.f.
misure moderade, maniere di fâ delicade, rivuardose, massime tal domandâ, tal pandi o tal tignî segret:
a voltis si plee a un ton di sentenzie ma cuntune discretece dute femenine (Giancarlo Ricci, Recension di E. Buiese, Tasint peraulis smenteadis (puisiis), Società Filologica Friulana, 1978)
Sin. misure , ritegn , rivuart1 , discrezion - s.f. [TS] sient. cualitât di ce che al è discret, distint, discontinui, localizât