dipuartâsi di|puar|tâ|si [CO]
-
v.pron.intr.
fâ lis robis intune cierte maniere, fâ une cierte azion o vê une cierte reazion:
bisugnave sintî cun ce coragjo che al si è dipuartât Mirai tal mieç des sclopetadis (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion);
"Jo o mi soi dipuartât cussì par legjitime difese! Il cjan al è vignût cuintri di me cui dincj e jo o ai rispuindût cui dincj de forcje" (Angelo Covazzi, I dincj)
Sin. condusisi , contignîsi , puartâsi , compuartâsi