dipuartâsi  di|puar|tâ|si  [CO]

  1. v.pron.intr. fâ lis robis intune cierte maniere, fâ une cierte azion o vê une cierte reazionbisugnave sintî cun ce coragjo che al si è dipuartât Mirai tal mieç des sclopetadis (Giovanni Gortani, A la sagre di Mion); "Jo o mi soi dipuartât cussì par legjitime difese! Il cjan al è vignût cuintri di me cui dincj e jo o ai rispuindût cui dincj de forcje" (Angelo Covazzi, I dincj)
    Sin. condusisi , contignîsi , puartâsi , compuartâsi
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl