dâ la purcite    [CO]

  1. loc.v. (coloc.) lassâ cdn. dopo de impromission di gnocis e prime des gnocis"Viarç, Cunize. O soi il to omp!" " Biel omp! Ti vessio dade la purcite in chê maladete zornade che ti ai cjolt, pinzoc!" (Alviero Negro, Strumîrs e Çambarlans)
  2. loc.v. (coloc.) dâ une delusional jere in Abissinie dal '36 come operari sence mistîr: nome braçs e voie di lavorâ, par cuistâ chei carantans che a Taipane i vevin simpri dât la purcite (Meni Ucel, Consolons)
Components: