dâ la pâs [CO]
- loc.v. di Diu, in particolâr tes preieris, concedi di no vê vuere in chest mont o torments in chel altri: «Mame, no stâ a distudâ il ferâl, che o ai pôre.» «Pree e tâs, i fruts bogns no àn mai pôre.» Po e leve indenant: «Signôr, dait la pâs ai vîfs e la recuie ai puars muarts» (Pieri Menis, Cjasute dai ricuarts)