dâ flât    [CO]

  1. loc.v. soflâ aiar sul fûc o su lis boris, di maniere di dâ plui fuarce ae flameal jere daûr a menâ il sfuei par dâi flât a di un fûc di stancol (Roberto Ongaro, Il muc)
  2. loc.v. (fig.) dâ fuarce, confuartâ cdn.Gjulie si spasimà a viodi l'om a scomparî te gnot, e la sô vite si inglaçà in ogni gote di sanc; lis mans duris come stucadis. A rivarin, cun pôre, lis feminis dongje par dâi flât (Maria Forte, Cjase di Dalban)
    1. dâ energjie a alcin cheste maniere si insiore la lenghe e si dâi flât a la culture (Laurin Zuan Nardin, Kappa Vu: tra rivistis e pulp par furlan, La Comugne n. 14 e 15, Niari di Fulvio Reddkaa Romanin, Udin 2007)
  3. loc.v. permeti di respirâ e duncje di vivisi insegne a benedî, a rispetâ / chê Providence che nus à creât, / che ogni dì nus da pan e nus da flât (Pieri Çorut, L'asîl); o speri, fin che Diu mi darà flât e fuarce, di continuâ a fevelâ a ducj chei che o incuintrarai tal gno ministeri e tai miei contats personâi, di cheste grande ricjece, di cheste risultive straordenarie (Antoni Beline, Il misteri de nestre storie)
Components: