dâ cunvigne    [CO]

  1. loc.v. dî di cjatâsi par un incuintri o par une riunionHerr Seffer al veve puartât la sô panze spatussade fin ta la ombre dal tachil e al veve dât cunvigne ai fornasîrs. Ur contà che la vuere e jere sclopade e che no vessin metût plui malte sul desc. Cuei ce che al jere stampât e vonde (Maria Forte, "Nossent")
Components: