cul cûr in man    [AF]

  1. loc.av., loc.adi.inv. cun umanitât, scletece e bontâtagne Menie, che e nasave bon e e viodeve fin, dopo che la cugnade la veve autorizade, e veve fevelât a Carlin cul cûr in man, come une mame dolce (Pieri Menis, Chei di Muraie); "Beh!, cumò o sin tra nô e o podìn fevelâsi clâr e magari cul cûr in man, us parial?" (Alviero Negro, La cjase)
  2. loc.av. cun emozion e sperancecuant che si jere fruts […] si spietave cul cûr in man joibe grasse, il dì di Sevrut e l'ultin dì di carnevâl par viodi lis mascaris (Pieri Menis, Mascaris e… maraveis)
  3. loc.av., loc.adi.inv. cun tante pôrelevin vie cidins e simpri cul cûr in man par ombre di petâ i pas in cualchi spie (Catarine Percude, La maledizion dei luvins); jê si scjassave pe pôre che si scjaldassin e e stave cul cûr in man e e tirave Ustin pe gjachete (Maria Forte, La tiere di Lansing)
Components: