cuintin
/-ìn/
cuin|tin
[CO, TS]
-
s.m.
metrol.
misure di capacitât che e corispuint a une cuinte part di litri, soredut in riferiment al vin, e contignidôr e contignût che a corispuindin a chê misure:
savê cui che va cui che ven e cetancj cuintins che bevin ciarts tâi, par fâ dopo, une statistiche ministeriâl (Vincenzo Luccardi, Florean dal Palaç, II, 8);
ce pastiliis ve, siôr dotôr! Ce agarolis! Un bocâl di lat cjalt bolint e un cuintin di aghe di vite dentri (Meni Ucel, Tant parom)
Cfr. cuartut
, cuartin
, cuart