crimin  /crì-/  cri|min  [CO]

  1. s.m. at, soredut violent, che al va cuintri de leç e cuintri de justizieil tribunâl dal re al varà la facoltât di judicâ ancje i crimins dai clerics (Fabian Ros, La invenzion dal stât); afghans e pakistans a rivin cirint un futûr miôr, che nol è un crimin, ma no scjampin di vueris (Toni Capuozzo, Su la cuarde de imigrazion)
    Sin. delit , criminâl
    1. (meton.) complès dai fats che a van cuintri de leç e de justizie e complès des personis che ju fasincuestions tant che la sigurece, la cressite economiche e la lote al crimin (Alessio Potocco, Int clipe pe Europe dal Est)
      Sin. criminalitât