costance
/-à-/
cos|tan|ce
[CO]
-
s.f.
cualitât e cundizion di ce che nol à variazions, che nol cambie o che al cambie pôc cul timp o cul mudâ des cundizions esternis:
tai ultins agns il numar des scuelis e dai arlêfs interessâts tai progjets che a rivuardin l'insegnament dal furlan al cres cun costance (Sabina Capone, Furlan sui bancs)
Sin. stabilitât
-
s.f.
cualitât, atitudin di cui che al condure intai siei proponiments:
"Ideis a 'nt saressin tantis, ma no ai costance di lâ indevant, mi buti jù masse svelte e po o ai di fâ vitis par tirâmi sù" (Jolanda Mazzon, Fûr di timp);
lui al à vude la costance di semenâ e cui agns alc al è nassût (Christian Romanin, Teatri par furlan, ma par cui?)
Sin. fermece
, indurance
Cfr. resistence
, ostinazion