copari  /-à-/  co|pa|ri  [AF]

  1. s.m. om che al ten un frut a batisim o che lu compagne ae cresime, inte prospetive de relazion cui gjenitôrs dal frut e ancje riferît al pari dal frut batiât o cresemât, inte relazion cun cui che lu à tignût a batisim o a cresimecun siôr Beniamin sin coparis, al mi à tignût a batiâ il mio Pierin (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano); Momi Bugjelâr al jere un amion e ancje so copari, par vie che i veve tignude a cresime la seconde fie (Angelo Covazzi, Al funerâl)
    Var. compari
    1. om che al ten un frut a batisim o che lu compagne ae cresime, inte prospetive de relazion cul frutducj i fruts a nassevin tor Sant Armacul e Meni de Farie, scuasit unic om restât in paîs, insiemi cul Muini e cun Doro Balin, al scugnive tignîju a batiâ. Che al jere copari scuasit di ducj, aromai (Maria Forte, "Nossent")
      Sin. santul
    2. om che al fâs di testemoni a gnocisMario al veve scrit a cjase che si sarès sposât e restât a Sant Michêl […]. I veve scrit ancje a Rico e i veve domandât di fâi di copari (Roberto Ongaro, Il muc); denant il sunadôr cu la armoniche, po doi frututs cuntun zeut di rosis, po i nuviçs cui lôr coparis e daûr, a doi a doi, dute la parintât (Pieri Somede dai Marcs, A jerin lagrimis)
      Sin. copari dal anel
  2. s.m. ancje riferît a un amì, a un vicinant, a un om de stesse classe o a cualsisei om, dispès ancje in funzion vocativeo lassai implantadis un pâr di dalminis che o jeri daûr a scuadrâ par gno copari Dreute dal For (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini); Nuto Padrin al veve copât un so copari par un nuie… par une sole peraule disditade che lui al veve cjapât come ofese grande (Maria Forte, La tiere di Lansing); «Vô, parunsina! I vi dai ce che i voleis; chê streci ì a pos metali sul cjâf la rigjina!» […] «Copari, - a i disè una di lour - cun chê ì no steit nencja provâ che a na i coventa vendi cjaviei.» (Novella Cantarutti, Li streci rossi)
  3. s.m. (ancje fig.) cui che al assist cdn. intune sfide daûr des regulis cortesisogni zornade il Luigini […] al si bat intun duel verbâl, vint par coparis intal prin l'istès Badoer, tal cuart […] Agostino Valier (Mario Turello, Il brevet)
  4. s.m. cui che al compagne e che al da une man a cdn. altri, spec. in azions disonestis, in scherçs e v.i[il lari] al petà una suvilada e i coparis a saltarin four da li clusi come striis par un bal di not. Tun bati di voli a netarin il cjar, sacs, bossai e casseli (Novella Cantarutti, "Sì che i vevi na marosa")
    Sin. amigo , compagn
  5. s.m. cui che al da protezion o che al jude a lâ indenant, soredut te cariereeh, cuant che si àn di chei coparis si sta pôc a lâ indenant (Giulio Andrea Pirona, Novo vocabolario friulano)
Polirematichis e espressions idiomatichis Proverbis:
  • cui che al tocje bacin al devente copari
  • i trê “c” pericolôs: cugnât, copari, cusìn
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl