contizâ
con|ti|zâ
[CO]
-
v.tr.
(ancje ass.)
fâ conts, fâ calcui:
Talico al stave lis miezis zornadis tal mezât a contizâ sui regjistris de aministrazion par che i conts a tornassin (Dino Virgili, La aghe da pît la cleve);
al fo contizât ogni piçul davê (Maria Forte, Cjase di Dalban)
Sin. contâ
, calcolâ
Var. cuntizâ