coioneç
/-èç/
co|io|neç
[CO]
-
s.m.
(pop., volg., ancje fig.)
azion di cjoli vie, di ridi fûr:
se une femine a je di bessole, diviarse, autonome, a cjape odi, coioneç, sberlef se a i va ben (Raff BB Lazzara, trad. Stiefin Morat, Lu miliart)
Sin. coionade
Cfr. coionel