cerpî cer|pî [CO, TS]
-
v.tr.
agr.
taiâ o scurtâ i ramaçs di une plante, par dâi une cierte forme e soredut par che e vedi une cierte produzion:
cerpî un melâr (Gina Marpillero, Brasili);
si jere armade di un pâr di fuarpiis di chês che si dopre par cerpî lis vîts, e e veve taiât lis primis ramascjis di elare (Franca Mainardis, A ôr dal flum)
Sin. cuinçâ
Cfr. dispedâ , spedâ , roncâ , curâ