cernicule  /-nì-/  cer|ni|cu|le  [CO, TS]

  1. s.f. bot.com., gastr. pome di bosc taronde, slisse, di colôr blu scûr, fate de plante cun non lat. sient. Vaccinium myrtillusvuê sin lâts a cerniculis pardut, / pes Cjarbonariis e pe Praduline, / pai trois e fin dulà che si rimpine / la cjare a cepelâ cul musicut (Enrico Fruch, In Studene)
    Sin. murucule , glasine , ue di sant Zuan , mortele , more di bosc , more2 , ue maùce , stricule
    Var. cirignicule , cernigule , cernice
    Cfr. cerniculâr , cernice