cirignicule  /-gnì-/  ci|ri|gni|cu|le  [CO, TS]

  1. s.f. bot.com., gastr. (var.) viôt cernicule al svuincave cun inzen tant il pari che la fornâs, par butâsi dentri tal bosc. Chel al jere deventât il so mont, cu la scuse de cirignicule e de murucule (Maria Forte, La tiere di Lansing)