cence cûr    [CO]

  1. loc.adi.inv., loc.av. cence afiet, amôr, bontât, umanitâtchel al è cence cûr, estrôs, trist… (Pieri Menis, Il testament); "O voi vie, o voi vie! Cu la int sence cûr al è inutil discori!" (Arturo Feruglio, Un grop sul stomi)
Components: