causion
/-òn/
cau|si|on
[BF]
-
s.f.
viôt ocasion
:
chel mo par ste causion l'à fat dal dut […] / […] par che in gjambit dal vescul / al vegni l'arcivescul (Pieri Çorut, Par l'ingrès di Mons. Zacarie Bricito arcivescul di Udin)
Cfr. cason2
-
s.f.
viôt cause