carnevalut  /-ùt/  car|ne|va|lut  [CO]

  1. s.m. ancje cun iniz. maiusc., ultin lunis di carnevâldopo Carnevalut, vignive Carnevalon; la ultime dì si faseve i cjars; butavin confets e narançs a li "bielis" (Andreina Nicoloso Ciceri, Testimonianze del popolo cormonese)
    Sin. sevrut , carnevâl des feminis
    Cfr. inseri , carnevâl