caritatevul
/-è-/
ca|ri|ta|te|vul
[CO]
-
adi.
che al è plen di caritât, di bontât, di amôr, di buine disposizion par chei altris:
"Maestât la regjine, continuait a preâ, a sei caritatevul: e viodarês che nol larà vie un an, che o varês un biel frutin…" (Zuan Cuful, La vecje Boemie)
Sin. bon
, gjenerôs
Var. caritateul
-
adi.
fat par judâ chei che a son puars o disvantazâts, che al à il fin di judâ chei che a son puars o disvantazâts:
incoragjâ e judâ iniziativis di caratar caritatevul (Ivan Cargnello, La fuarte comunitât furlane dal Canadà)
Sin. caritatîf
Var. caritateul