cardinâl  car|di|nâl  [CO]

  1. adi. che al à une posizion o une funzion une vore impuartanteo crôt che a si è cristians praticant lis virtûts cardinâls, lis virtûts fondamentâls. Une di chestis e je la fuartece (Francesc Placerean, Pe muart di Fausto Schiavi)
    Cfr. centrâl , fondamentâl , principâl , mestri
  2. s.m. [CO, TS] ecl. viôt gardenâl un cardinâl de curie romane (Gianni Gregoricchio, Îr e doman)