capitâ sot    [CO]

  1. loc.v. jessi o rivâ, soredut par câs, dongje di cdn.i Çambarlans a Udin a sbudielarin ducj i Strumîrs che ur capitarin sot (Josef Marchet, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê); cun chel imprest che al veve in man al començà a fracassâ dut ce che i capitave sot, i plats de gratule, i veris de vetrinute e lis cjicaris che a jerin dentri (Pieri Menis, Chei di Muraie)
  2. loc.v. tacâ a jessi sot di une autoritâta mi, une volte, che o jeri capitât sot di lui [di un capuçat su la fornâs], mi à ridût in ghigne parcè che no ai olût lavorâ dôs oris di fieste (Josef Marchet, Lis predicjis dal muini)
Components: