calandrat  /-àt/  ca|lan|drat  [BF, TS]

  1. s.m. ornit.com. uciel de famee dai Alaudidis, di colôr grîs brun, caraterizât di bec grues e di une magle nere tra cuel e pet, lat. sient. Melanocorypha calandra
    Sin. calandre , calandrot
  2. s.m. ornit.com. uciel de famee dai Motacilidis che si somee cu la odule, lat. sient. Anthus campestris
    Sin. calandre , calandrine
  3. s.m. uciel dal ordin dai Passeriformis, maronit cun maglis scuris, lat. sient. Emberiza calandra
    Sin. petàs , pucinarili , sdarnali