cagnot /-òt/ ca|gnot [BF]
-
s.m.
armât al servizi di un paron o di une struture di podê, che al veve di fâ valê la sô autoritât cu la fuarce, ancje cu la prepotence:
sberlin cuntra il guviar a dret e a stuart, / cuntra i codons, lis spiis, la polizia, / si viôt cualche cagnot tremant e smuart / che procura cidin di cori via (Alberto Michelstaedter, La Mascarada storica)
Sin. sbîr , manigolt , çaf