butâ in muse    [CO]

  1. loc.v. fâ une azion o mostrâ un compuartament, une cundizion, une cualitât e v.i., di pueste o cence rivuart, di maniere che altris le notin a clârun toscan, seial leterât seial analfabet, ti bute in muse lis sôs fastidiosis aspiradis; un napoletan seial un baron, seial un di chei che a van a cjichis, al cjacare a so mût e se tu capissis bon, se no rangjiti (Josef Marchet, Sul ultin scjalin); in stazion i mucs, fra di lôr, a mugugnavin «Lausbube italienisch!» Chei dentri no cirivin altri vivi, e no varessin rinunziât a chê ore uniche, a chel mût scjassôs di partî, a chel butâ in muse ai mucs la lôr puare e grese ligrie (Maria Forte, La tiere di Lansing)
  2. loc.v. rimarcâ une colpe o un debit morâl di cdn.il vescul Anastasi si metè a fâ il fassist e a butâ in muse ai predis furlans di jessi «austriacants e tabacons di clericâi» (Francesc Placerean, Cuintristorie dal Friûl dal 1866 fint in dì di vuê); al diseve ator che "me jeri mocade", profitant che lui al jere a vore. Mal à butât in muse par agns (Gianni Gregoricchio, Trê feminis)
    Sin. butâ tai voi , butâ in voi
Components: