bubane  /-bà-/  bu|ba|ne  [CO]

  1. s.f. situazion di grande bondance o ocasion une vore vantazosela paie e jere pocje ma si veve la sigurece di tirâle, e cun chei clârs di lune e jere une “bubane”. (Franco Barbaria, Warum? Parcè?); lis limuesinis a tacavin ai muarts par finî a Carnevâl e a servivin a dispensâ e meti in comun pomis e blave e dut ce si veve cuet e vendemât in soreplui: se la bubane no jere nome di pôcs nissun al varès dismot gjespârs! (Piera Rizzolatti, Bondì, bon an, deitmi la buine man!)
    Sin. cucagne
    Var. gubane