bruse1
bru|se
[CO, TS]
-
s.f.
meteor.
umiditât de gnot che si condense e che si inglace su la superficie des robis che a son a contat cul aiar:
four la brusa a è cussì blancja che a pâr che a sedi neif (Anellina Colussi, La matina di Nodâl);
e mancje la nêf / a cheste zornade / che ti viôt partî. / Al mancje l'aiar / crût di Zenâr / e la bruse che e piture il prât (Franca Mainardis, Soreli di Unvier)
Var. brose
, brise2
-
s.f.
meteor.
precipitazion di grignei di glace une vore fins
Cfr. robe glaçade
, tampieste
, brusate