braghe  bra|ghe  [BF]

  1. s.f. viôt braghesse , viôt bregon :  camisot e bragas di lana (Leonardo Zanier, Sant Martin)
  2. s.f. striche o stangje di fier che e ten leâts doi tocs, dôs parts:  par rinfuarç [dai trâfs dal cuviert] si meteve cualchi cjavile e braghis di fiar (Alceo Muzzolini, Il muridôr)
    1. stangje di fier par sierâ puartis o barcons:  ducj i balcons a son siarâts cul clostri a la romane e cu la braghe (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
  3. s.f. striche di cjarte che si tache tune pagjine distacade par podê tornâ a tacâle tun libri o tun cuader
  4. s.f. striche di corean dai furniments dal cjaval che e passe daûr dal posteriôr, in mût di frenâ il cjar cuant che al va di rive jù
  5. s.f. (oc.) ramaç di arbul:  un gran rori cu li braghis che a rivavin fin par cjera (Riccardo Castellani, Li palanchis vendudis par ferassa); coculis di braghis altis / scjassadis tai tramonts dal prin freit (Bepi Mariuz, Frutan di Siarada)
Cul patrocini di
Universitât dal Friûl