braghe
bra|ghe
[BF]
-
s.f.
viôt braghesse
, viôt bregon
:
camisot e bragas di lana (Leonardo Zanier, Sant Martin)
-
s.f.
striche o stangje di fier che e ten leâts doi tocs, dôs parts:
par rinfuarç [dai trâfs dal cuviert] si meteve cualchi cjavile e braghis di fiar (Alceo Muzzolini, Il muridôr)
-
stangje di fier par sierâ puartis o barcons:
ducj i balcons a son siarâts cul clostri a la romane e cu la braghe (Giulio Andrea Pirona, Ercole Carletti, Giovanni Battista Corgnali, Il Nuovo Pirona)
-
s.f.
striche di cjarte che si tache tune pagjine distacade par podê tornâ a tacâle tun libri o tun cuader
-
s.f.
striche di corean dai furniments dal cjaval che e passe daûr dal posteriôr, in mût di frenâ il cjar cuant che al va di rive jù
-
s.f.
(oc.)
ramaç di arbul:
un gran rori cu li braghis che a rivavin fin par cjera (Riccardo Castellani, Li palanchis vendudis par ferassa);
coculis di braghis altis / scjassadis tai tramonts dal prin freit (Bepi Mariuz, Frutan di Siarada)