bracidure
/-ù-/
bra|ci|du|re
[CO, TS]
-
s.f.
tecn.
ognidune des dôs parts principâls dal cjar formade di un pâr di ruedis cul stes as e di chei altris tocs cometûts cun chel as
Sin. bâr
Var. braçadure
-
s.f.
(fig.)
ognidune des dôs parts dal cuarp, une dongje des articolazions dai braçs, une dongje des articolazions des gjambis
-
(fig., scherç.)
i doi braçs:
la bracidure i cole [al cjoc] / al viarç e al tire i voi, / al cjale… ma al viôt dopli… / i tremin i zenoi (Zaneto, In bale);
cjavei neris, spalis largjis e bracidure fuarte, une muse determinade (Diego Navarria, Lussurie, un dai istints plui fuarts che a strissinin a pierdi il sintiment)
-
s.f.
pilon di puint e part di puint che e sta su di un pilon:
cun tancj agns e tanta aga passada sot, chista e veva roseât sot via di una bracidura del puint (Zuan Marie Dal Bas, Orsaria: Nadison, int e puint)