braçolâsi
bra|ço|lâ|si
[CO]
-
v.pron.intr.
tignîsi cui braçs, par afiet:
Poldo e Lisute strents un al altri come tuartiis, no viodevin e no sintivin nuie fûr dal lôr braçolâsi (Maria Forte, La fie çuete)
Sin. cjapâsi
, cjapâsi a bracecuel
, strenzisi
, braçâsi
, abraçâsi
, imbraçâsi
-
v.pron.intr.
cjapâsi cui braçs cun fuarce, cun agressivitât:
barufin, si patufin, / e colin, si macolin / po in tiare si braçolin… / si sint a blestemâ… (Pieri Çorut, Une gnove citât in Friûl - La sagre)
Sin. fâ lis bracis
, fâ a lis bracis