bocje tâs [CO]
- loc.inter. esclamazion o esortazion a se stes, par stratignîsi di dî alc che al è miôr no dî: "E tu, Gjovanin, se tu ti lassis puartâ vie la mê Mariute di chel... di chel... oh! bocje tâs (si strope la bocje) tu sês un biel macaco... un bec.... e un macaco..." (Pieri Somede dai Marcs, La buteghe dal barbîr); "Miôr, sì, sarès stât, mil voltis miôr, che si fos copade pardabon, invezi di sgrifignâsi a pene une spale, chê brute... Bocje tâs! ..." (Ercole Carletti, Mariute)