bigot
/-òt/
bi|got
[CO]
-
adi., s.m.
(spres.)
che, cui che al pant une devozion religjose esagjerade e ipocrite:
ciarts ipocritis bigots / che sculacin i bancs sere e matine (Pieri Çorut, Il Strolic furlan par l'an 1824);
"Sigûr i predis a jerin cuintri la Patrie, a jerin ducj austriacants, ducj amîs di chel bigot di Checo Bepo che te sô vite a 'nd à fatis plui che Bertoldo" (Pieri Somede dai Marcs, Il tinel)
Sin. cjitin
, fruiebancs
, fruiezenoi
, patafebancs
, preon
, preot
, santificetur
, santocj
, sculacebancjis
, sculacebancs
, sledrosevoi