biel fâ
[CO]
-
loc.s.m.
maniere di tratâ chei altris zentîl e creançose:
e ce biela manieruta, / ce biel estro, ce biel fâ, / al à la vera graziuta / chel ninin di fâsi amâ (Popolâr, E ce biela manieruta);
par podê lâ indenant, jê si jere metude a vendi bagjigjis ator pes sagris, pai bars e pai paîs, fin a Cividât, cul cjaruç. Ju vendeve cun tant biel fâ (Cristina Noacco, Faliscjis)
Sin. biele maniere
Components:
-
biel
adi., av., s.m., inter.
-
fâ
v.tr., s.m., v.intr.
Proverbis:
- cul biel fâ, si po comprâ