bacin  /-ìn/  ba|cin  [AF]

  1. s.m. contignidôr larc, bas e taront, soredut par licuitsel bacin dal barbîr (Lea D'Orlandi, Barbe Basili e il Paradîs); del miedi nel bacin, subit vignuda, / fe cjadê di chê jarba i pûrs umôrs (Zuan Josef Busiç, La Eneide di Virgjili)
    Sin. bacinele , podine , vassin
  2. s.m. [TS] gjeogr. ingjâf, naturâl o artificiâl, plene di aghe2 turbinis "reversibilis" che a produsin energjie di dì tes oris di ponte e di gnot, tes oris di basse domande, a pompin tal bacin di Verzegnis la stesse aghe ingrumade di dì a Cjavaç (Marta Vezzi, Lâcs di Cjavaç e Verzegnis in pericul)
    Sin. cjadin , vassin
    1. zone ingjavade caraterizade de presince di aghis, ancje se no plene il Tiliment, cui siei 150 kmq di bacin, e je la aghe a caratar di turint plui impuartante des Alps (Luche Nazzi, Jù lis mans dal flum de Patrie)
  3. s.m. [TS] gjeogr. teritori caraterizât de presince di cierts minerâii minadôrs e i fornasârs a son lâts in Normandie e tal bacin minerari de Alsazie Lorene (Matteo Ermacora, La emigrazion furlane in France 1820-1970)
  4. s.m. (fig.) complès di elements o ancje di individuis che a puedin riferîsi a un servizi o furnî une risorse[il Progjet Integrât Culture dal Friûl di Mieç] al cjape dentri 15 Comuns […], cuntun bacin di plui di 63 mil utents (Serena Fogolini, Un trop di Comuns insiemi par fâ cressi ideis e progjets pal teritori)
  5. s.m. [TS] mar. part di mâr, in cualchi maniere delimitade, in câs ancje di struturis artificiâlsun bacin di carenament des nâfs (Agnul di Spere, Int no consumade)
  6. s.m. [AF, TS] anat. complès dai vues de zone pelviche o plui in gjenerâl part dal cuarp che al corispuint ai ombui, ai flancsal jere colât di une impalcadure di cjase. Si veve rot il bacin e un pâr di cuestis (Amedeo Giacomini, Tal ospedâl)
Polirematichis e espressions idiomatichis